
Categorie: Parada news
Viitorul nu este în stradă

De la inceputul lui 2025, Parada-Samusocial, cu sprijinul United Way Romania, deruleaza o interventie sociala sustinuta in 4 comunitati marginalizate si in mai multe squat-uri din Bucuresti.
Publicul vizat, compus din 29 familii, dintre care 68 de copii, este privat de acces la locuinte decente, la utilitati si la cele necesare unui trai minim decent, fiind victima unui proces de desocializare multigenerationala si acumuland vulnerabilitati multiple.
Interventia noastra, care se deruleaza pe parcursul a 3 ani, urmareste scolarizarea copiilor si prevenirea abandonului scolar, cresterea accesului la servicii sociale si medicale pentru adulti, dar si integrarea profesionala a celor din urma, prin cursuri de calificare si prin acompaniere pentru integrare pe piata muncii.
In paralel, tentam sa legam un dialog cu autoritatile locale pentru ameliorarea conditiilor de locuire si pentru facilitarea accesului la utilitati.
Multumim United Way Romania, partener istoric atat al Parada cat si al Samusocial, pentru consistenta si durabilitatea sprijinului acordat in combaterea saraciei extreme
STRADA CA OPORTUNITATE The show
« Strada ca oportunitate » a continuat de-a lungul întregii ierni 2021/2022 si, bucuroși nu doar de a fi scăpat de frigul iernii (poate si de pandemie?!), dar mai ales de a putea sa arătăm la ce lucrarăm atâta vreme. Caci, iata, pe 8 aprilie, copiii participanți la proiect s-au lansat în lumea Artiștilor. Da, a celor adevărați, a celor care fac alți copii sa râdă, sa exclame, sa aplaude si sa se entuziasmeze.
Caci, într-adevăr, nu mai departe de vinerea trecuta buna parte dintre copiii participanți la proiect au avut o prima reprezentație publica si nu în fata oricărui public, ci chiar, pentru unii, a propriilor colegi de la Școala generala nr. 95 din Bucuresti.
Ultimele pregătiri…

Gata de spectacol!

O scoală minunată, cu profesori dedicați si cu un binevenit program de Sansa a Doua.
Iar, pe 8 aprilie, cu o curte plina de chiote! Sa fi fost de bucurie? Sa fi fost de admirație? Ambele probabil.
Backstage

Publicul, cu mic cu mare!

Noi reprezentatii
În lunile aprilie, mai si iunie, o parte dintre copiii care abia mai deunăzi învățau sa jongleze cu doua mingi, au putut susține admirabile spectacole în favoarea copiilor ucraineni refugiați: la frontiera Isaccea, dar si în centrele de tranzit din Tulcea si Bucuresti. Gratie programului În Stare De Bine lucrurileparca merg oleacă mai bine.
Aici, la Centrul de primire refugiați din cadrul Colegiului economic Delta Dunării, din Tulcea


Pentru ca strada sa nu mai fie o fatalitate !
Pentru ca strada sa devina o oportunitate !
STRADA CA OPORTUNITATE

- 44 de copii implicati, cu varste cuprinse intre 5 si 17 ani, copii provenind din familii defavorizate, aflate in situatii diverse de excluziune sociala, familii fara adapost.
- 44 de copii aflati in abandon scolar sau in risc de abandon …
- 44 de copii, blocati in case de aproape 2 ani, iar in saracie cam de la nastere…

- 44 de copii care nu au beneficiat niciodata de acces la vreo practica culturala, nici ca spectatori, si inca mai putin ca actori…
Despre empowerment, despre combaterea excluziunii, despre drepturile copilului, despre motivatie, despre respect si solidaritate.
Despre cladirea puntilor si despre daramarea zidurilor care, prea adesea, ne separa unii de ceilalti.
Despre Toate Acestea, în si prin practica cotidiana a atelierelor de cric si arta sociala, organizate la centrul de zi Parada :

* Lunea si vinerea, de la 10, la 11h30
* Marti, miercuri si joi, intre 14h30 si 16h00.
Atelierele de circ, un « pretext » pentru educatie prin joaca, pentru cresterea motricitatii, pentru dezvoltarea stimei de sine si a încrederii, în fortele proprii si în ceilalti.
Dar si pentru cladirea unei relatii de durata, nu doar cu copilul, ci si cu familia, pentru cresterea motivatiei, pentru a facilita accordarea de consiliere, pentru a facilita oferirea de sprijin si suport, oriunde e nevoie de acestea.
Pentru ca strada sa nu mai fie o fatalitate !
Pentru ca strada sa devina o oportunitate !
Interviu: Franco Palmieri şi..nasul roşu
Regizorul Franco Palmieri a avut amabilitatea de a ne spune câteva cuvinte la premiera în România a spectacolului Pinocchio la circ
De ce Pinocchio?
Deoarece Pinocchio este o poveste universală și este o poveste cunoscută peste tot în lume. Este o poveste despre ceea ce înseamnă să creşti, ce înseamnă să te faci mare, ce înseamnă să te maturizezi, ce înseamnă să treci de la copil la adult. De asemenea, este despre momente foarte importante, cum ar fi abandonarea căminului, căutarea tatălui, căutarea fericirii, faptul că viața este o călătorie și întâlnim adesea oameni care nu ne doresc binele ci lucrează tocmai pentru a construi ceva împotriva noastră. Deci este o poveste despre viața ca o călătorie aventuroasă, ca o luptă zilnică. Asta este, este o poveste care ne privește pe toți, întotdeauna, de mai bine de o sută de ani și nu numai în Italia, ci în întreaga lume.
De ce Parada? Cum aţi ajuns să lucraţi cu organizaţia ?
În ultimii zece ani am tot călătorit la București din mai multe motive. Cunoşteam organizaţia Parada înainte de a începe să merg la București. Nu mi-am imaginat niciodată că o serie de prietenii, relații, întâlniri mă vor aduce mai întâi tangenţial cu experiența organizaţiei, iar apoi chiar înăuntrul ei, împărtășind o bucată de drum, o bucată de călătorie.
Pentru mine această întâlnire cu Parada n-a fost construită, gândită, voită, sau imaginată, ci s-a întâmplat succesiv şi a însemnat mult. A însemnat o mare oportunitate de a-mi face munca disponibilă pentru a construi ceva bun în afara limitelor casei mele, în afara frontierelor cunoscute și frecventate de mine până atunci. Întâlnirea cu Parada a fost o descoperire frumoasă a ceea ce teatrul poate da omului, despre modul în care teatrul poate fi un instrument educațional, un instrument antropologic, un instrument de cunoaștere umană și nu doar de distracție, distragere periferică în comparaţie cu viața. Astfel Parada m-a ajutat să înțeleg că teatrul, experiența teatrală este centrată pe viață.
Ce ne puteţi spune despre distribuţia aleasă? Cum aţi lucrat cu copiii?
Am fost foarte surprins. Pentru mine, de fiecare dată când am întâlnit copiii şi tinerii de la Parada, încă de prima dată, a fost o surpriză, ceva inexplicabil.. la care eram spectator.. Adică faptul că se poate crea ceva, se poate construi pornind de la nimic, fără nimic, pornind de la o simplă sărăcie.
Aceasta a fost o surpriză pentru mine, deoarece astăzi se pare că putem construi doar având disponibile foarte multe resurse, fiind foarte competenţi, având la dispoziţie cele mai bune instrumente. În schimb, lucrul cu ei a fost o construcție bazată pe simplitatea relațiilor, plecând de la frumusețea de a fi împreună şi surpriza continuă pentru noi toţi că este posibil să construim ceva frumos cu atât de puţin.
Dincolo de această surpriză constantă am fost foarte impresionat, chiar și ultima dată când am văzut spectacolul, că nu se tem de public, nu se tem de spectacol, nu se tem de ceea ce fac. Ei iubesc ceea ce au în fața lor, au nevoie de ceea ce au în fața lor și publicul pentru ei este ceva pe care îl așteaptă, ca și cum ar aștepta un oaspete acasă pentru o petrecere, o aniversare. Ei nu au deloc ceea ce în jargon numim anxietatea de performanță. Prind putere de la această libertate totală și de la așteptarea acelui frumos la care pot ajunge prin spectacol, printre faldurile cortinei și fețele celor din public. Ei au această nevoie să fie îmbrățișați de public și acesta este un lucru foarte frumos de văzut. În mod normal, publicul este forțat prin prestaţia lor să fie atât de generos, adică să îi îmbrățișeze.
Cu ce momente credeţi că veţi câştiga zâmbetele spectatorilor?
Ce pot să spun … când mă uit la spectacol, eu zâmbesc foarte des. Ceea ce mă face să zâmbesc cel mai mult este această naivitate a lor care îi face să semene cu Pinocchio, faptul că sunt un pic pierduţi şi îi face să semene cu Pinocchio, că sunt amuzanţi şi asta îi face să semene cu Pinocchio, felul cum sunt şi fericiţi şi trişti în acelaşi timp şi îi face să semene cu Pinocchio.
Nu cred că spectacolul este comic, dar te poate face să zâmbești. Pinocchio în sine nu este o poveste comică, este o poveste melancolică. Relația cu destinul este plină de durere și melancolie. Relația cu Geppetto este tulburătoare și melancolică. Aș spune că în spectacol zâmbetul predominant e asemănător cu cel al lui Charlie Chaplin – fără să pretind că pot face o comparaţie – dar este un zâmbet dulce, un zâmbet calm, ca atunci când Chaplin a jucat cu public și s-a lăsat furat de joc. În acest spectacol sunt momente în care predomină jocul și poezia ce pot fura spectatorilor un zâmbet..sau mai multe.
Foto: B.A.O. Foto
VOLUNTAR LA PARADA!
Ce este voluntariatul?
„Voluntariatul se naste în inima, a fiecaruia. nu în vreun statut de ONG sau în discutii elaborate si mediatizate. Daca se naste acolo, cu siguranta se va dezvolta si se va traduce si sub aspectele cele mai pragmatice si necesare pana la urma.”
(Ana Gogan)
Cine poate fi voluntar la Fundatia PARADA?
Oricine poate fi voluntar, trebuie doar sa-si doreasca sa se implice, sa-si aduca cunostintele, abilitatile si pasiunea in aceasta activitate.
Ce pot face voluntarii:
Cautam voluntari pt meditatii copii in dificultate! Engleza, franceza, mate, romana. Program de dupa-amiaza.
Contact: mirela_haita@yahoo.com
FOTBALUL, INSTRUMENT SOCIAL: PROIECTUL INTERCAMPUS
Inca din anul 1997, Inter Campus realizeaza proiecte de cooperare flexibile si pe termen lung peste in lume. Obiectivul este cel de a utiliza fotbalul ca si instrument educativ pentru a oferi copiilor defavorizati, cu varste intre 6 si 13 ani, dreptul de ajuca.
Inceput in mai 2012, Inter Campus a dezvoltat activitati sportive si recreative in stransa legatura cu dezvoltarea sociala si integrarea a 60 de copii ai strazii.
Cu doar 2 antrenamente pe saptamana, acest program este un punct interesant de intalnire cu beneficiarii care nu doresc sa apeleze la alte servicii ale Fundatiei Parada. Dupa chiar doua saptamani s-a observat o imbunatatire a comportamentului copiilor in colectivitate si o prezenta regulata a copiilor la scoala.
Acesti copii cu varste cuprinse intre 6 si 13 ani sunt beneficiari ai serviciilor oferite pe strada, de catre Fundatia Parada, iar altii, a serviciilor oferite de Centrul de primire Pinocchio, Sf. Marcelino si Sf. Stefan.
Pentru a putea beneficia de acest program sportiv, copiii au inceput sa frecventeze scoala, tinerii consumatori de droguri au apelat la diverse centre de plasament pentru a fi integrati in cadrul acestora.
Tot programul este suportat de catre Inter Campus, fapt care permite finantarea formarii perioadice a antrenorilor, tricouri, echipamente sportive pentru copii.
Dorim sa multumim Liceului « Mircea Eliade » si scolii de foptbal „F.C. Danilescu” pentru oportunitatea pe care ne-au oferit-o de a ne desfasura antrenamentele nostre pe ternul lor de fotbal. Multmim mult si Institutului National de Cercetare pentru Sport, care ne-a fost de nenumarate ori parteneri la diverse evenimente.
